Este posibil pentru marele public să admire lucrările de artă pe care le dețineți?
Momentan, compania cumpără tablouri și le vinde investitorilor, pentru a face bani. Nu avem galerii, pentru că nu acesta este interesul nostru. Mai târziu, acest lucru se va schimba. În 8-10 ani, mi-ar plăcea să deschid o academie de artă și un muzeu în București, pentru a arăta lumii cum funcționează La Collection Caracci. Intrarea va fi liberă, dar cu siguranță academia va fi gândită în a...șa fel încât să nu piardă bani.
În timpul ultimului deceniu, am lucrat în secret, din cauza relației dificile cu tatăl meu, dar și din cauza faptului că acest comerț cu arta rareori este o activitate publică.
De ce este confidențialitatea atât de importantă în afacerea dumneavoastră? Puteți numi câțiva dintre clienți?
Confidențialitatea este foarte importantă, dar nu dintr-un motiv negativ. Pot să vă dau numele a doi foști prim-miniștri italieni care au cumpărat tablouri de la mine: Silvio Berlusconi și Giulio Andreotti.
Pe de altă parte, pot spune cine nu sunt clienții mei: cei mai mari colecționari din Franța, industriașii François Pinot și Bernard Arnault. Ei au o mulțime de bani, deci cumpără ce doresc, fără să le pese de prețul de azi și de prețul de mâine.
Pe lângă investițiile în artă, există cauze sociale sau culturale în care sunteți interesat?
Vreau să arăt religiozitatea din artă, doresc să invit umanitatea să îl redescopere pe Dumnezeu. Nu vă întrebați dacă Dumnezeu există sau nu, deoarece respirați, munciți, creați datorită Lui! Arta ne ajută să fim persoane mai bune. Eu nu aleg între creștini și musulmani atunci când selectez un pictor. Motto-ul colecției este „Par la création, voir le Créateur!“ (Prin Creație, vedeți-l pe Creator!). Această idee mi-a fost dată de Silvio Berlusconi atunci când am pus bazele colecției. El mi-a spus „Îl vei găsi pe Dumnezeu în artă“. Și a avut dreptate.
